Life like on T.V.

Daca mi-am comparat vreodata viata cu un serial din ala in care fiecare episod se termina frumos si daca nu cu siguranta exista "TO BE CONTINUED"? Da...genul de serial in care actiunea se intampa intr-un cerc restrans de personaje, cu legaturi dubioase intre ele, si primplanuri individuale... in special primplanuri individuale.
Oricine poate sa isi compare viata probabil cu ce are ca exemplu mai aproape... Dar, imi pare rau sa fiu eu cea care spulbera visele, nu viata e comparata cu serialele... poate doar invers.
De ce sa aspir ca fiecare zi o sa e termine bine cand mi s-a demonstrat de prea multe ori ca nu e asa? Poate ca metoda e sa imi fac un scenariu pe care sa il urmez cu strictete.
De ce sa mai sper ca in "episodul urmator" or sa se repare toate relatiile si o sa fie totul roz, pentru ca apoi sa putem incepe o alta "aventura"... De ce?
Nu pentru ca in realitate asta a durat cam jumatate dintr-o serie.. Sau nu pentru ca nu stiu cate "TO BE CONTINUED" trebuie sa mai urmeze. Ce zici de nu pentru ca scenariul asta se duce de rapa?
Ce sa fac? Nu pot sa ies singura din primplanul asta individual... Simt ca nu mai am de ce, pentru ce, mai important, pentru cine. Nu mai pot.