There's no difference between the teardrops and the rain

Toata chestia asta careia nu-i pot da drumul a ajuns sa ma transforme atat de mult incat nu ma mai recunosc.
Nu mai stiu sa apreciez persoanele din jurul meu. Nu mai stiu sa fiu eu.
Intelegi ca m-ai schimbat total nefacandu-mi nimic, doar existand, doar fiind total pasiv?
De ce nu pot sa te las naibii odata in pace? Doar asta iti doresti, nu?
Sunt confuza.
Vreau si totusi nu vreau sa iti dau drumul.
Nu mai suport agonia asta din care nu mai ies, pe care nu o pot depasi. Am ajuns sa ma intristez sau supar fara sa mai stiu de ce. Nu mai pot.
Inca incerc sa imi dau seama de ce am ales tocmai cea mai nepotrivita persoana, persoana care nu m-ar trata nicicum, persoana care nu ar pune pe nimeni niciodata inaintea ei, persoana total indiferenta si nepasatoare, gata doar sa faca o gluma buna fara sa vrea vreo implicatie complicata.
Poate ca problema mea e ca nu am ales-o gandind. E o mare prostie, si stii de ce? Pentru ca imi dau seama ca nu m-ai face atat de fericita pe cat sper eu si totusi inca ma agat de ce pot ca sa mi se ofere sansa aia.
As vrea sa ramanem singuri in Univers pentru o vreme, oare ce s-ar intampla? Cum ai reactiona?