Ma invart in mod repetat intr-un cerc nou, invechit, uitat, regasit, obisnuit, anormal.M-am afundat prea mult, dar nu vreau sa recunosc adevarul. Nu e dincolo de puterile mele, ci doar dincolo de vointa mea. Imi place aici, insa trebuie sa accept ce sunt defapt. Organismul meu respinge minciuna. Acum ma respinge cu totul. Curentul m-a dus departe, inca ma duce. Nu mai stiu sa fiu eu. Aici nu pot fi fara sa mint.
Inchipuie-ti un lac imens, albastru, interesant. Si gandeste-te si la un baraj urias, gri, care desparte pamantul de apa, care sta intre realitate si vis. Ai prins imaginea? Ei bine, eu mi-am dat drumul de pe baraj in apa. Am inceput sa visez, cand locul meu era sigur dincolo de baraj. Insa, nu stiu sa inot.
Urmeaza doar sa las rutina sa se reinstaleze.
Belonging
duminică, 13 septembrie 2009
Publicat de Denisa la 21:06
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu