Copile rebele

Alexandra statea intinsa pe canapeaua extensibila din holul gri al casei Mariei si Anei. Lasandu-si capul pe spate putea sa observe prin geam si intuneric lumina felinarului de pe strada. Lumina galbuie care lasa sa se vada doua insecte in zborul lor prin bezna a dus-o cu gandul la serile din noembrie sau martie pierdute pe drumuri impreuna cu prietenele si partenerele ei de drum. Era un mic moment de dor, dor de plimbari printre si prin masini cand lumina nu mai venea decat de la faruri sau felinare. Mic...mic pentru ca avea tot ce-i trebuia chiar acolo unde era. Cartea cu detectivul particular de care era inca fascinata si pe care o citise aproape doar la lumina telefonului sau a unei lumanari obosite statea pe birou, discutiile interminabile, dar amuzante cu dragele si ratacitele ei prietene se rasfirau in aer, sticla de cola rece era asezata langa masuta din fata canapelei, tigarile erau ascunse in geanta veche, dar adorabila, bricheta pierduta poate intr-a saptea si regasita acum doua saptamani, bricheta care mergea perfect era probabil in pachet, telefonul ei, contactul cu realitatea era langa carte si, bineinteles, amintirile i se plimbau prin cap de colo, colo. Amintirile acelea chiar aveau sa revina intruna de atunci inainte pentru ca pana si ea era constienta ca nimic din toate cele intamplate nu mai aveau sa se repete. Nu mai aveau sa iasa pe ascuns din casa la ora 1 noaptea si sa stea sa admire stelele.. undeva departe... pana la 5 dimineata, fara ca absolut nimeni sa nu stie. Nu mai aveau sa petreaca vara de vara impreuna, nu mai aveau sa pastreze totul doar intre ele doua, nu mai aveau sa se furiseze dupa-amiaza pe malul apei si sa fumeze un pachet intreg de tigari in tiplul a doua, trei povesti sau destainuiri mai noi. Nu mai aveau sa aiba timp una de cealalta...nu mai aveau sa fie doar ele.
Si chiar daca baia lor nu avea oglinda, Alexandra simtea cum voia sa se trezeasca acolo in fiecare zi de vara.