Ce este oare mai putin decat nimic?

where did we end?

"-Alexandra!"
"-Ce?"
"-Da..."
"-Ce?"
"-Bine..."
Era pe hol. oglinda cat tot peretele era usor aburita. Genele ii erau grele de atatea lacrimi. Nu isi putea deslusi imaginea prin ceata din vederea-i ingreunata de lacrimile sarate. Nu mai avea ce sa vada.Incepea sa se stearga usor, usor. Singura era ca si cum nu ar fi fost deloc. Gandurile-i o torturau putin cate putin. Visele ii deveneau din ce in ce mai dureroase. Nu putea sta treaza, dar nici nu dorea sa adoarma. Acasa era singura. Pe strada era singura. Oriunde mergea era singura. "-De ce?" De ce tocmai ea? De ce exista un moment pentru oricine cand aungea sa isi puna intrebarea aceea fara raspuns?
Ii era greu. Si-o facuse cu propria-i mana. Nu mai avea nimic. Nu mai avea pe nimeni. Si nu se putea invinui decat pe ea insasi.
Chibrituri. Fum. Lacrimi. Scrumul se scutura singur, cazand langa picioarele-i reci.
Lacrima dupa lacrima si fum dupa fum incerca sa uite.
Incerca sa dispara.

it's not you, it's me.

Tii sa crezi ca problemele nu sunt niciodata cauzate de tine... Adica cine ar vrea sa stie ca e persoana problema intr-o relatie?!

Azi nu e vorba de probleme.
E vorba despre mine... Despre ce sunt eu... Ce merit eu... Ce primesc eu.

Intr-un interval scurt de timp e evident ca nu iti poti da seama cum e persoana de langa tine, cel putin nu suficient de mult incat sa stii ca eu nu ma las pusa pe locul doi, nu?

Pentru mine e vorba de ce ma face pe mine fericita. Sa astept nu e pe lista.

Ce e important e in capul listei, clar?!

IS IT?

What do you do when you don't fit in?

Ce facem noi? In jocul asta tu cine esti? Si eu? Eu pe cine joc?

Atunci cand te uiti printr-un geam fumuriu stii ca din afara nu te vede nimeni... Asa ca iti permiti sa faci orice semne ai vrea, poti sa vezi totul, in interior si exterior. Dar cum e daca esti in afara? Daca esti pe partea de unde nu poti vedea tot ce ai vrea? Ce faci?

Joaca-te, dar stim amandoi ca eu am sa termin prima!

Sunt. Esti. Suntem...

Nu sunt sigura, niciodata n-am fost si probabil ca niciodata nu voi fi.

Sunt o nenorocita. Probabil. N-am ce face. E ceva ce nu o sa se schimbe. E ceva... Ceva ce n-o sa ma lase niciodata sa fiu multumita de ceea ce am.

E a saptea, a saptea zi... Sapte, si poate suficient.

Dar nu. Nu inca. Nu vreau sa fiu niciodata in pozitia celui care raneste. Urasc. Pentru ca stiu cum e sa fii ranit.

Sunt. Esti. Aici e golul.